vineri, 13 ianuarie 2012

O altfel de poveste (1).

  Ii privea chipul scaldat in lacrimi si nu intelegea.De ce i-a facut atat de mult rau?Se gandise de multe ori ca vor exista consecinte,dar niciodata serios..nu,nu acum!Nu atat de repede..cand totul mergea asa bine.
  -Nu mai plange.Au fost doar niste minciuni nevinovate.
  Nici el nu credea asta,dar incerca sa para convingator.Stia exact ce isi dorea.Sufletul lui putea apartine doar unei singure femei,dar trupul tanjea dupa nenumarate atingeri.Era prea tanar.Dragostea il speria,gandul la un viitor comun il deruta..era prea devreme.Mult prea devreme.
  -Nu o sa crezi ce iti voi spune..dar te iubesc.Iti jur ca te iubesc.
  "Ipocritul" isi spuse fata in gand. "Si-a batut joc de mine.In ochii lui sunt ca oricare alta..nu pot sa accept asa ceva".Si in momentul acela incepu sa se urasca.Ar fi dat orice pentru o imbratisare de-a lui,un sarut furat,o minciuna..dar el statea acolo si ii jura ca o iubeste.Incerca sa isi pastreze gandurile pentru ea si privea in gol,incapabila sa mai schiteze un gest.
  -Te voi astepta.Un moment,o secunda..o viata daca trebuie.Voi astepta sa intelegi ca voi fi mereu al tau,dar ca nu ma pot controla.. nu compara nevoile trupului cu sufletul,te rog!
  Replica asta o trezi la realitate.O iubea,dar isi iubea si obiceiurile lui.Si nu era dispus sa renunte.Dar ea nu avea nevoie de o astfel de iubire.Ea visa la o familie,la copii,la un print.. Si el nu era un print.Era doar un personaj secundar ratacit in povestea ei.Atat si nimic mai mult..
  -Pleaca.E prea tarziu..mult prea tarziu..
  Baiatul isi dadu seama ca daca ramanea putea sa o raneasca si mai mult.Isi spuse ca timpul le poate rezolva pe toate..si o privi inca odata.Ochii ii erau tot scaldati in lacrimi,dar cu toate astea reusea sa zambeasca. Isi dori sa o stranga in brate,sa o sarute,sa ii spuna ca totul va fi bine..dar isi stopa infapttuirea unui gest atat de inutil.. Pasi incet pe hol si se indrepta spre iesire. O va vedea din nou maine..sau peste cateva zile.Spera ca timpul sa le rezolve pe toate.
  Dupa ce a plecat,fata a ramas singura.In timp ce isi stergea lacrimile incerca sa isi alunge din suflet o intrebare care nu ii dadea pace: "Asta e iubire?!"



8 comentarii:

  1. Odata ce tu nu te vezi cu El in viitor,nu mai cred ca e iubire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu este povestea mea.Am scris-o pentru cineva..special.

      Ștergere
    2. da! si o spun din tot sufletul. sincer acum imi sterg lacrimile dupa ce am citit postarea ta. nu m-am putut abtine. niciodata, sa tii minte de la mine, dar niciodata nu va fii ca toti oamenii sa se casaoeasca cu marea dragoste. in iubirea aceea adevarata si unica in felul ei totul va fi trait la intesitatea maxima, fara sa te gandesti uneori ce se va intampla maine cu noi . si eu am avut vise, iluzii desarte . dar am trecut peste elr. si cum am mai zis si cred ca este replica care ma caracterizeaza pana la ultima litera: daca ne este dat sa fim impreuna destinul ne va unii candva, iar daca nu ne vom uita cum alti oameni au facut.o. am scris acest comentariu din toata inima mea si sper sa tii cont de ea. postarea ta a trezit in mine sentimente pe care eu nu le mai credeam existente. si poate voi face ceva in privinta asta.te pup si ai mare grija de tine

      Ștergere
    3. Nu stiu ce sa spun..nu ma asteptam sa aiba efectul asta asupra cuiva.. Multumesc pentru comentariu,se vede ca ai scris din toata inima..Multumesc!

      Ștergere
  2. O poveste frumoasa..chiar foarte frumoasa,dar si reala parca in acelasi timp.Sunt multi astfel de baieti care,nu se pot abtine de la atingerile trupului,desi,te iubesc in sufletul lor.Dar,cum ziceai ,,Asta nu e iubire".:) Frumos..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-un fel parca este..cam ciudat nu?:)
      Multumesc

      Ștergere
  3. iubire se poate exprima in cel mai crunt mod, prin durere, distrugere si autodistrugere.

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..