luni, 20 februarie 2012

Timpul




    Uneori imi doresc sa opresc timpul in loc.Sa lungesc o clipa la dimensiunea unui dulce infinit..
    Imi e dor de domentele cand credeam ca eu si Timpul suntem prieteni.Ca El ma ajuta si ma sustine. Am gresit, m-am inselat..
     Imi lipsesc momentele cand eram inca o naiva copila care se juca in fata casei bunicilor cu alti copii.Pe unii nu i-am mai vazut niciodata,pe altii i-am vazut si nu i-am recunoscut.. nu am putut niciodata sa inteleg cum un un adolescent aparent plictisit poate lua locul copilului de alta data.Unde dispare acel copil?Asa m-am transformat si eu?Asa bursc,asa necrutator..?!
  Voi cum sunteti?Unde este copilul acela de alta data?

24 de comentarii:

  1. timpul...e cel mai mare dusman al meu :D

    asa e firesc! asta e mersul lucrurilor. nu putem fi toata viata niste copii naivi si iresponsabili.
    copilul ramane in noi. nu ne dam seama de asta, pentru ca suntem prea grabiti sa alergam spre maturitate.

    eu sunt eu! de cand ma stiu sunt aceeasi, si nu ma schimb pt nimeni si nimic. nu se merita! am pastrat in mine o nebunie copilareasca, care ma ajuta uneori.
    important este sa ne pastram esenta! sa nu renuntam la visele noastre! sa nu uitam ce am fost! sa pastram ceva din copiii ce am fost candva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar fi bine dacă am deveni copii maturi, nu doar maturi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Copilul din mine a disparut de muul-mult timp. Eu am crescut in foarte putin timp, si m-am transformat in adolescenta inalta, care sunt acuma, si care nu stie cum sa pretuiasca timpul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi eu îmi doresc de multe ori să nu existe timp, sau cel puţin să nu treacă aşa repede. De exemplu mai am trei luni şi o etapă se încheie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu imi doresc de multe ori asta..

    RăspundețiȘtergere
  6. Copilaria ne ramane intotdeauna in suflet si undeva, acolo, suntem mereu copii. Doar ca unii dintre noi o ingroapa mult prea adanc ca sa mai poata iesi la iveala copilul din noi, astfel ca devenim acei adolescenti plictisiti si ulterior, niste adulti morocanosi pe care nimic nu ii mai bucura. Si nu timpul este dusmanul nostru, ci noi insine, pentru ca noi permitem timpului sa ne faca sa uitam ce e frumos in viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai scris ceva foarte frumos si intelept aici :) multumesc

      Ștergere
    2. Multumesc pentru aprecieri :)

      Ștergere
  7. dacă ar fi sa vorbesc despre mine ... ca personalitate m-am schimbat mult (şi îmi permit de multe ori să fiu iarăşi copil îmi convine mai mult zîmbetul , chiar dacă puţini mai cunosc copilul din mine ) iar tu nu uita să te mai intorci la copilărie , acum cît nu-i tirziu fii un pic nebună , eliberează-te din lanţul raţiunii = ) e frumos să te simţi copil !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Nebuna sunt,dar copila nu stiu daca mai pot fi..

      Ștergere
  8. frumos subiect ai ales si trist din pacate,
    copilul de alta data cu siguranta este undeva in noi, el va ramane mereu acolo...
    chiar azi am rascolit nsite amintiri, e frmos sa o faci...

    RăspundețiȘtergere
  9. cati nu ne dorim sa oprim timpul .. dar e complicat oricum ..
    copilul din mine a disparut de mult oricum . se mai intoarce cateodata.. dar oricum nu sta mult

    RăspundețiȘtergere
  10. ;))...eu inca sunt si voi ramane copilul de altadata

    RăspundețiȘtergere
  11. Timpul este necrutator cu toti, dar copilul din nou nu dispare niciodata. Si asta o zic uitandu-ma la parintii mei. :)

    Have a great day!

    RăspundețiȘtergere
  12. Copilul din mine e aici! In fiecare zi, in fiecare clipa. Nu l-am lasat sa plece si nu o sa-l las niciodata! El e salvarea mea mereu. Nimeni n-ar trebui sa renununte niciodata la copilul din sufletul lui.

    Te pupacesc.:*

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..