joi, 13 septembrie 2012

12 septembrie - a fost..


   12 septembrie - ziua in care bunicul meu ar fi implinit 75 ani.

   Imi amintesc din nou cat de dezamagita am fost, atunci cand a murit. Cred ca inmormantarea lui a fost singura prima la care am fost (si atunci m-au obligat parintii). Pana atunci credeam ca moartea e pentru altii. Ca orice ar fi, povestea mea va avea un final fericit. Dar nimeni nu mi-a spus ca pentru tot ce e bine trebuie platit un pret, in cazul meu un tribut in lacrimi.

   Ieri am inchinat un pahar in memoria lui. Ieri am chemat o prietena la mine si ne-am simtit bine. Cred ca asta si-ar fi dorit si el (pentru mine). Am timp destul sa plang.. pe 1 mai.

   Anemona.
 

21 de comentarii:

  1. Cei ce ne iubesc lasa in urma lor dorinta de a ne fi bine.
    ... si eu am fost atasata de bunicii mei, poate pentru ca ei m-au crescut pana la 7 ani, apoi vacantele in mare parte mi le-am petrecut la ei... si ades mi-e dor de ei, de acele timpuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai mult ca sigur perioada aceea te-a marcat intr-un mod bun, cred ca asa apare dorul.. :-??

      Ștergere
  2. Macar ai amintiri placute cu el, draga mea >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este.. parca traieste prin mine, e atat de ciudat..

      Ștergere
  3. Bunicul meu n-a murit, dar sunt tare apropiata de el; nu vreau sa-mi imaginez ziua in care s-a dus ... Dar macar ai amintirile cu el, au sa-ti tina de urat >;d<

    RăspundețiȘtergere
  4. nu vreau sa-mi imaginez ziua in care se va duce ** vai, scuze :]]

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Profita la maxim de aceste clipe, si demonstreaza-i cat de mult tii la el :D

      Ștergere
  5. cand a murit bunicul meu am realizat cat de mult tin la el....absenta lui mi-a aratat cat de mult il iubeam si cat de tare imi placea sa-mi petrec timpul cu el...nu l-am apreciat cat a fost in viata,probabil credeam ca va trai mereu...incerc sa dau vina pe varsta frageda pentru a-mi scuza comportamentul de atunci...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa am patit si eu, si e aiurea cum ne dam seama cat de mult tinem la o persoana dupa ce ea nu mai e..

      Ștergere
    2. poate ar trebui sa invatam ca de acum inainte sa-i apreciem pe cei de langa noi..iar pe cei ce ii iubim sa-i facem sa simta asta :)

      Ștergere
    3. Da, asa este. Pacat ca parca mereu intervine ceva, acel ceva care nu ne lasa sa facem tot ceea ce ne propunem..

      Ștergere
  6. Stiu ce simti.Mie mi-au murit ambii bunici si o bunica ! Omul a definit moartea ca un sfarsit tragic si un punct incheiat. Spun doar ca moartea trebuie privita altfel. Moartea face parte din viata . Este doar un pas pe care cu totii il facem si trebuie sa fim constienti de asta. Este un proces in care sufletul se desparte de trup , lui trupul i-a murit , nu sufletul! De aceea inclin sa spun ca el in orice moment este alaturi de tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, moartea e ceva firesc, e un sfarsit prin care toti trecem, dar e atat de greu sa gandesti asa in unele momente!

      Ștergere
  7. Îmi pare rău.Până la urmă toţi avem un sfârşit.Aşa e viaţa..

    RăspundețiȘtergere
  8. Niciodata nu vom fi pregatiti sa ne luam ramas bun de la persoanele dragi...Imi pare rau!

    RăspundețiȘtergere
  9. Pe 19 septembrie, acum 3 ani, eu participam la Eurovision Junior preselecția finală. E acuși iar 19. Anul acesta, străbunica mea ar fi împlinit 89 de ani. Dar de 3 ani nu mai e...și fac tot ce ar fi vrut ea să fac: să plâng pentru ea când e nevoie, să îi aprind o lumânare din când în când...și să fiu fericită iubind. Te înțeleg perfect. Asta trebuie să faci și tu. Shmarya.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am stiut niciodata ca ai fost la Eurovision, wow..
      Ma bucur ca nu ai uitat-o, si amintirile sunt inca vii :D

      Ștergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..