luni, 15 octombrie 2012

Poveste de iarna

    Afara fulgii de zapada dansau greoi iar el se plimba pe strazile mult prea aglomerate fara sa ii pese de parerea celorlalti oameni care il ignorau la randul lor. Nu stia de cat timp rataceste fara nici un scop printre oamenii mult prea ocupati si nici de ce facea asta.
     Dupa un timp se aseza absent in fata vitrinei unui magazin de bijuterii si privi in gol. Apropierea Craciunului ii umplea mereu sufletul de o neasemuita tristete, il facea sa se simta singur si deprimat. Avea impresia ca nici o persoana din viata lui nu tine la el si nu ii este alaturi in astfel de momente cand trebuie sa ii tii aproape doar pe cei care conteaza cu adevarat.
     - Domnule, va simtiti bine?
     Tresari speriat intrebandu-se cine indrazneste sa il deranjeze in astfel de momente.
     - Sunt bine, ii raspunse el zambind.
     - Va pot ajuta cu ceva?
     Tanarul ridica din umeri.
     - Nu prea cred.
     - Sunt sigur ca ati ajuns aici cu un scop, ii spuse barbatul facandu-i cu ochiul.
     In acea clipa tanarul isi ridica ochii din pamant si il privi, observandu-i costumul albastru pe care il purta si zambetul simpatic.
      - As cumpara ceva. Pe cuvantul meu! Dar.. simt ca nu e nimeni pentru care sa conteze un astfel de gest.
      - Pentru toata lumea ar conta un astfel de gest. Dar nu toti stiu cum sa arate asta..
      - Daca spuneti dumneavoastra..
      Barbatul se aseza langa el.
      - Pentru tine cine este acea persoana care conteaza cu adevarat?
      Tanarul chicoti si inchise ochii. In minte i se contura portretul unei bune prietene pe care o cunoscuse cu mult timp impreuna.
      - Eu si ea suntem doar amici.
      - Nu crezi ca ar fi timpul sa ii spui ce simti?
      - Mi-e teama..
      - Poate si ea simte acelasi lucru.
      - Oare gasesc ceva in magazinul asta? Ceva ce i-as putea darui de Craciun?
      - Nu prea cred..
      - De ce spui asta?
      - Este magazinul meu. Si am vandut toata marfa pe care o aveam. Cu sarbatorile astea a fost o adevarata nebunie! In alte imprejurari nici macar nu am fi avut timp sa mai stam de vorba.
      - Hmm..
      - Dar cred ca te pot ajuta. Urmeaza-ma!
      Barbatul se ridica iar tanarul il urma fara sa ii mai spuna nici un cuvant. Intrara in magazin si isi scuturara hainele de zapada, apoi barbatul se aseza in fata unui calculator si il invita sa ia un loc langa el. Tanarul ii zambi si ii asculta rugamintea. Il privi apoi cum intra pe un site de care nu mai auzise si pe care se vindeau bijuterii cu cristale, inele, lanturi si alte lucrusoare care ar fi facut orice femeie fericita. Barbatul accesa un link si o imagine cu o bijuterie delicata si originala aparu pe ecran.
     
         - Iti place? il intreba barbatul zambind.
         - Este.. hmmm.. este perfecta.
         - O poti comanda chiar acum. Si poti fi sigur ca coletul va ajunge la timp, iar prietena ta va fi foarte multumita.
         Tanarul comanda bijuteria si ii multumi barbatului care fusese atat de amabil.

                                                                              *

       Era dimineata de Craciun si el avea foarte mari emotii. Cumparase un brad si il impodobise gandindu-se la ea, gatise tot felul de bucate sofisticate numai ca sa o impresioneze, umpluse casa de lumanari parfumate..
       Cand ea suna la usa tanarul tresari. Ii deschise usa si o pofti inauntru. Fata ii zambi si ii multumi pentru invitatie. Se asezara la masa si degustara din toate bucatele pe care tanarul se straduise sa le pregateasca. In timp ce strangea masa el o privi atunci cand ea nu era atenta, spunandu-si ca ea este cea mai frumoasa fata pe care o cunoscuse vreodata si ca este norocos ca sunt prieteni.
        Ea ii zambi si il imbratisa oferindu-i o cutiuta pe care o scosese din poseta cu putin timp in urma. El se duse spre brad si ii oferi o cutie din catifea care era camuflata printre ramurile verzi. Fata il privi usor confuza si deschise cutia nerabdatoare. Vazu bijuteria si cateva secunde nu putu scoate nici un cuvant, dupa se ridica de pe scaun si il imbratisa multumindu-i.
         - Chiar crezi ca merit un cadou atat de special? il intreba ea zambind.
         - Meriti.. tu esti o persoana speciala. Te plac de multa vreme, dar nu am indraznit niciodata sa ti-o spun.
         - Si eu te plac..
         Tanarul o privi zambind si o saruta pe obraz.
         - Cred ca asta o sa fie cel mai frumos Craciun de care am avut parte, ii sopti el.

Articol scris pentru SuperBlog 2012 - proba 5

8 comentarii:

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..