marți, 4 decembrie 2012

Cand iubesti un inger #


     " Cand ne uitam la cineva (la un inger) din postura unei iubiri neimpartasite si ne imaginam placerea de a fi in paradis alaturi de acea persoana, suntem tentati sa trecem cu vederea un pericol important: cat de curand atractia pe care o simtim ar pali daca ingerul ar incepe sa raspunda iubirii noastre. Ne indragostim pentru ca tanjim sa evadam din noi insine langa cineva pe cat de frumos, inteligent si spiritual pe cat suntem noi de urati, prosti si plati. Dar daca aceasta faptura perfecta ar decide intr-o zi sa ne iubeasca la randul sau? Am fi intrucandva socati - cum sa fie atat de minunata precum credeam, daca are prostul gust sa ma aleaga chiar pe mine? Daca pentru a iubi trebuie sa credem ca fiinta pe care o iubim ne este intr-un fel superioara, nu apare un paradox crud daca ne impartaseste dragostea? Ajungem sa ne intrebam: Daca este atat de minunat/a, cum se face ca iubeste pe cineva ca mine?"

     Fragmentul de mai sus este din cartea "Eseuri de indragostiti" a lui Alain de Botton. L-am scris aici pentru ca mi-a placut, pentru ca mi-a dat de gandit, pentru ca este si una din dilemele mele..
     Oare as putea iubi daca dragostea mi-ar fi impartasita? Mi-e frica sa raspund la aceasta intrebare..
     Am fost genul de copil care niciodata nu s-a multumit cu o singura jucarie. Am ajuns o persoana care se plictiseste repede (teribil de repede as putea spune), care nu stie ce vrea, care pretuieste libertatea mai mult decat orice.. si atunci? Oare as reusi sa iubesc intr-un alt mod decat suferind in tacere? Oare as putea sa ma schimb pentru un el, pentru un oarecare el?
     "Nu" as raspunde probabil acum. Anemona rade. "Ai inceput deja sa te schimbi.. asa m-am nascut eu".

    P.S: Incep sa cred ca am personalitate multipla. E de bine, e de rau.. sau sunt doar o nebuna care isi schimba starile prea des?
    P.S.S: Postarile insotite de semnul "#" vor avea mereu citate, la fel cum postarile insotite de "*" sunt mereu poezii scrise de mine.

8 comentarii:

  1. Si eu imi schimb starile sufletesti cam... din ora in ora :)) Adica dimineata imi vine sa plang din nu stiu ce motiv, iar seara ma intorc acasa euforica de nu se mai poate :)) Chiar imi place mult citatul asta. Mi-a dat si mie de gandit <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci se pare ca nu sunt singura.. asta ma mai consoleaza :D :)))

      Ștergere
  2. Nici eu nu am fost nicioadată mulţumită..şi acest lucru a avut urmări dezastruoase,crede-mă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, as vrea sa invat din greselile tale :(

      Ștergere
  3. Superb citatul! Imi place foarte mult :) Si eu ma intreb unori asta, dar probabil cu timpul voi primi si un raspuns :D Sper! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt intrebari la care nu primim niciodata un raspuns pentru ca nu stim unde sa punem intrebarea.. pacat

      Ștergere
  4. Este genial citatul acela ! <3333

    In ultimul timp si eu incep sa cred ca nimic nu ma multumeste,ca trec prea repede cu vederea peste multe lucruri pe care inainte as fi dat orice sa ma axez asupra lor..si cred ca de fapt toate astea se intampla de teama..Este ca si cum ne-am inchide in carapacea noastra..cel putin asa cred !..
    Pupici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mi-e mi-a placut citatul :D. Ai dreptate este o forma de a ne apara de ceilalti.. intr-un fel

      Ștergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..