luni, 18 februarie 2013

Scrisul


    M-a rugat sa ii spun totul despre mine si i-am spus. I-am spus ca scriu. Nu a inteles.
    De ce nimeni nu intelege?
    Scriu.
    Prin scris pot fi oricine vreau, orice vreau, pot avea orice si pot face tot ce vreau. Cand scriu imi pot fauri o poveste care depinde doar de mine. Scrisul nu o sa ma dezamageasca niciodata, pentru ca eu nu o sa ma dezamagesc niciodata.
    Si atunci de ce nu imi ajunge doar scrisul? Hm.. de ce doar eu nu imi sunt suficienta? Am nevoie de un raspuns.

    Anemona.

12 comentarii:

  1. Era un timp cand simteam si eu asta, doar prin scris ma descarcam si puteam sa-mi exprim sentimentele. Dar oamenii sunt fiinte sociale, nu pot trai siguri si sa fie complet fericiti. Sunt dependenti de prezenta altor persoane in jurul lor. Cand nu sunt prietenii, e familia si invers. Iar cand nu ai pe nimeni, cauti fara sa vrei sa cunosti alti oameni.
    In plus, e posibil sa te dezamagesti si singura, iar asta e o dezamagire mai mare decat oricare alta.
    Simti ca ti-e de ajuns propria persoana cand nicio alta persoana din jurul tau nu rezoneaza cu ceea ce simti. Dar asta nu inseamna ca toti oamenii sunt la fel. Trebuie sa gasesti persoana potrivita care sa te inteleaga. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca exista o persoana potrivita care sa ma inteleaga.. sau daca exista nu mi-ar sta alaturi. Am patit asta. Doare.

      Ștergere
  2. Poate ai observat sau vei observa in timp ca oamenii au tendinta de a fi prea duri cu ei insisi. Mereu nemultumiti, mereu in cautarea unei schimbari, dornici sa isi afle identitatea si sensul vietii. Nu le este suficienta propria persoana, nu le ajunge tot ce au pentru ca au nevoie de cineva sau ceva care sa le confirme. Se simt impliniti abia cand au langa ei oamenii si lucrurile pe care si le-au dorit. Iubirea oamenilor le confirma personalitatea, iar posesiile - viata si aspiratiile, idealurile. Cam asta cred eu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa sunt si eu.. probabil asta e un fel de blestem al umanitatii: sa gasesti fericirea doar in trecut

      Ștergere
    2. Fericirea din trecut a fost candva in prezent :)

      Ștergere
    3. Da..dar ne dam seama ca aia chiar a fost fericire mult prea tarziu..cel putin eu asa patesc..

      Ștergere
  3. Pentru ca nu suntem indeajuns de puternici sa ne abandonam singuratatii.
    Avem nevoie de o dependenta ca sa putem exista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da..pacat ca dependentele sunt deseori persoane.

      Ștergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..