sâmbătă, 27 iulie 2013

Sfarsit de prietenie

                                        

    Am iubit oameni pana cand au murit in mine. Au disparut brusc, la fel de repede si de straniu cum si aparusera. Au lasat in urma doar cenusa. Am plans, am strans cenusa in pumni pana cand s-a pietrificat si am ingropat-o.
   Nu imi dadusem seama ca nu sunt un om care sa uite prea usor. Am dezgropat cenusa, incercand zadarnic sa resuscitez o umbra de cadavru, o amintire, un gand, un vis, ceva, orice, ... dar ceea ce dispare cu adevarat nu se mai poate intoarce niciodata.
   Astazi o asteptam sa vina. Nu aveam pretentia sa imi stearga lacrimile. Nu m-as fi suparat nici daca dupa prima fractiune de secunda cand m-ar fi zarit ar fi intors privirea. Ar fi contat doar prezenta ei, nu atitudinea..
   Imi pare rau. E cadavrul prieteniei noastre si nu am avut bani sa iau nici macar un buchet de trandafiri. Sa o transform in cenusa m-a costat prea mult. Am cules de pe drum cativa crini, dar i-am aruncat imediat cand am simtit mirosul. Era o duhoare ranceda, parfumul mortii..
   Acum ingrop prietenia a nu stiu cata oara si te rog in gand sa ma ierti. Sa ma iert. Nici eu nu stiu.
  Ma simt aproape de indiferenta totala. Am asteptat cateva luni sentimentul asta. In sfarsit voi fi cu cativa pasi mai aproape de fericire. As zambi, dar cum as putea zambi la o inmormantare?..
    Cum ai spus si tu, nu mai simti nimic. Nici macar ura. Nici o urma de sentimente. Te comporti ca si cum nu as fi existat niciodata. Nu mai vreau sa iti fac sila. Promit ca ingrop cenusa pentru ultima oara. O sa arunc cheia, si voi fi sigura ca nu voi mai deschide acel mormant niciodata.
   Nu ma vei crede niciodata, candva chiar am simtit..
      Anemona.

10 comentarii:

  1. O postare..sumbra.
    Presupun ca unele lucruri sunt facute sa se intample intr-un anume fel..E in regula..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil... dar cand te gandesti ca ai fi putut impiedica acest sfarsit te cam framanti

      Ștergere
  2. e uimitor cum, dupa ceva ani, te gandesti la anumite persoane fara de care nu-ti puteai inchipui viata si realizezi ca nu mai simtit absolut nimic :(.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cunosc sentimentul. E ciudat cum la un moment dat o persoană poate însemna totul, iar mai târziu să nu mai însemne nimic. Era o vorbă: nu rupe firul prieteniei, pentru că după ce îl legi la loc se face nod...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E aiurea cand nici macar sa il legi la loc nu poti x_x

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow. Aproape ca mi-au dat lacrimile, si pentru o secunda mi-am dezgropat ramasitele putrede ale prieteniei mele care s-a stins in urma cu 5 luni. Iar, ceea ce-ai scris aici " Cum ai spus si tu, nu mai simti nimic. Nici macar ura. Nici o urma de sentimente. Te comporti ca si cum nu as fi existat niciodata. Nu mai vreau sa iti fac sila. Promit ca ingrop cenusa pentru ultima oara. O sa arunc cheia, si voi fi sigura ca nu voi mai deschide acel mormant niciodata. " Wow, parca sunt exact cuvintele ce nu le-am spus, si exact ceea ce am simtit. Din cate am citit si am inteles, este o prietenie care numai e. Daca a fost ceva intre voi, ce numai putea fi salvat, atunci e bine ca ai renuntat decat sa te omori pe dinauntru. Iar, daca a fost doar o simpla cearta, sau ceva nesemnificativ, ar trebui sa mai arunci o data piatra. Capu sus. Poti merge inainte si dupa ce-ai mers la o inmormantare. Cu o floare nu se poate face primavara, Dar cu siguranta daca te-ai eliberat iti va fi mai bine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gresit. Nu o sa ma poata ierta niciodata.
      Multumesc mult pentru comentariu. Ma simt mai.. linistita.

      Ștergere
  6. http://youngalexa.blogspot.ro/2013/07/el-si-ea.html

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..