miercuri, 4 septembrie 2013

Copilul care alearga catre mare


     E o piesa de care nu ma pot satura. Imi da o senzatie de melancolie.
     Cand am ascultat-o prima data parca o parte din mine s-a incalzit. Ma simteam nerabdatoare, si nu stiam de ce. Probabil pentru ca ii intelesesem mesajul.
   
      Mi-as dori sa inchid ochii si toate problemele sa dispara. As vrea ca trecutul sa nu imi fi lasat atat de multe cicatrici sau rani inca deschise. As vrea sa ma trezesc intr-o zi si sa stiu ca totul s-a terminat, ca pot merge mai departe pastrandu-mi inca urma demnitatii care mi-a mai ramas.
      Si.. inca ascult piesa asta. Va las pe voi sa ghiciti de cine imi aminteste.



   " Regatul de-ntrebari ce l-ai mostenit, 
     Razboiul fericirii l-a pustiit
     Supusii n-au raspunsuri
     Oglinzile se sparg
     Esti doar un rege trist
     Ramas fara regat

    Copilul care alearga catre mare
    Macar o data-n viata sa mai fii 
    Nebunului lasa-i coroana
    Regele-i liber acum

    Cand erai copil, nu te intrebai
    Ce e fericirea, nu o cautai.."


     A.

6 comentarii:

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..