miercuri, 25 septembrie 2013

Eu nu sunt exceptia


   Cand rasare soarele ma simt fericita, dar seara ma cuprinde tristetea.
   Nu incetez sa ma intreb: cum sunt cu adevarat? Care imi este masca si care imi este adevarata fire? Exista oameni care stiu mai multe despre mine decat stiu eu, gandul asta ma intristeaza.
   Cred ca oamenii transparenti sunt tristi aproape tot timpul. Probabil nu sunt o exceptie. Am trait doar fericirea ignoranta, intensa... dar reala. Sunt confuza.


   A.

16 comentarii:

  1. Ane.You are young. Esti in pasa "emo". Iesi din ea. Nu mi place sa te citesc asa. Daca esti fericita cand rasare soarele, fa ti rost de un "soare " si pentru seara..da? Hugs.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :-s mda...mi-ai intuit bine faza..
      O sa ies cand o sa imi dau seama ce naiba vreau x_x

      Ștergere
  2. Toți oamenii sunt fericiți cînd răsare soarele. Dar nu toți sunt triști cînd vine seara! Unii, de exemplu, admiră stelele și realizează cît de mic este omul în Univers, dar cît de superbă creație este el!

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Ignoranta nu..realitatea da.. ma trezesc la realitate destul de rar.. :-s

      Ștergere
    2. Nebuna? De ce? Pentru ca eu cred in imposibil? Pentru ca imi pastrez ideile oricat de nebune ar fi ele? Doamne..as gasi atat de multe motive. Sunt un paradox..deci sunt ceea ce iubesc?:d

      Ștergere
  4. off-topic: ai un cont personal pe care pot sa iti scriu ?

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..