luni, 28 iulie 2014

Stie cineva..



   Stie cineva vreo melodie de genul asta? Mi-am amintit ca o ascultam obsesiv inainte de adolescenta :)). Astept comentariile voastre.

luni, 21 iulie 2014

Nu stiu ce titlu sa pun


   
    Am esuat, dar esecul intr-un domeniu care nu ma avantajeaza nu ma afecteaza. Mi-am dat seama ceea ce vreau zilele astea, dar e cam tarziu. Visul meu o sa mai astepte cel putin un an.
    Ma simt amortita dupa zile intregi in care plangeam din orice nimicuri. E bine. Aparent nimic nu ma mai afecteaza, dar nu ma simt deloc motivata. Sau vie.
    Am senzatia ca nu contez si nu am contat niciodata. Am senzatia ca orice as atinge nimic nu se va schimba. Simt ca nu pot influenta, ajuta sau schimba pe nimeni. Nici macar distruge. Sunt nevoita sa ma concentrez asupra propriei persoane.
    Mi-e dor de mine cea de acum un an..
 

luni, 16 iunie 2014

Imi place ploaia..

  Imi place ploaia. Nu imi plac oamenii care se tem de ploaie. Nu ii inteleg.. fulgerele sunt niste zgomote adorabile. Si oamenii care iubesc ploaia sunt adorabili, desi rar mi-a fost dat sa vad asa ceva.
  Si spui ca iubesti ploaia? Pai ai dansat vreodata in ploaie? Poate doar iti place ploaia. Si mie imi place. Uite, deja imi place si sufletul tau.
   Scriu ca un copil cretin, fara pic de inspiratie. Mi-e dor de trecut.

sâmbătă, 14 iunie 2014

Te-am prins in capcana infinitului*



     Te-am inchis in capcana infinitului
     cand cu maini tremurande am avut impresia
     ca ti-am cuprins sfera sufletului,
     si te-am privit
     cum priveste un copil lucrurile simple,
     cu sufletul vibrand de misterul aparentei banalitati,
     si te-am iubit
     cum iubeste verdele mladitelor solul fertil
     sau cum iubesc stelele lumina,
     si mi-ai fost dependenta mai groaznica ca heroina
     pentru oamenii care s-au pierdut in timp si iluzii,
     si zambetul tau mi-a alinat durerea la fel ca un medicament.
     Stii.. durerea sufleteasca devenea uneori fizica,
     eu nu am putut sa te imbratisez niciodata, sa te sarut niciodata,
     sa te uit niciodata..
     caci te-am inchis in capcana infinitului ce imi pulseaza in vene.
     
     

vineri, 30 mai 2014

Nu mi-a spus nimeni..*





  Nu mi-a spus nimeni
  ca marea este reflexia imperfecta a cerului,
  linistea oglindita in neliniste,
  albastru reflectat in albastru.
  
  Nu mi-a spus nimeni..
  Valurile se scalda in neliniste si mister
  agitate de vanturile umede ale cerului,
  si cand Marea e calma
  poti vedea pe fundul ei nori si stelute de mare.
  
  Nu mi-a spus nimeni
  ca pentru oameni cerul este infinit,
  o limita a perfectiunii oglindita in abisul Marii.

  Nu mi-a spus nimeni
  ca cerul se oglindeste si in ochii tai
  dar ca eu nu voi putea fi niciodata Marea ta (iubire?).
  

joi, 22 mai 2014

Te rog..


   ..nu iti bate joc de mine. Nu face aceleasi greseli ca mine. Si daca nu ma iubesti, alunga-ma, dar nu calca in picioare orice urma de sentiment. Nu omora iubirea. Nu rade de o persoana care te iubeste, nu o fa sa se simta inferioara si nu ii da impresia ca tot ce simte e  gresit. Tine-ti mereu promisiunile. Fii cea mai geniala persoana pe care o cunosc. Fii asa cum te vad eu. Te rog nu iti bate joc de mine..

luni, 19 mai 2014

Pietrificare

 
    Tot ce simt cand ma gandesc la tine e patologic si imi ucide fiinta din interior, pietrificand-o. Fiecare privire ma arde, fiecare zambet imi fura o clipa din viata in care as fi putut fi fericita. Te-as implora sa ai mila de mine, sa fii la fel ca inainte.. niciodata nu am stiut sa renunt la timp.

joi, 15 mai 2014

Ura?

 
   Nu am urat in viata mea pe nimeni cu adevarat. Nu m-am hotarat niciodata sa imi dedic niciodata intreaga viata distrugerii unei persoane, desi ma fascineaza aceasta idee intr-un fel. Sunt curioasa doar cum se simte acest "sentiment" in stare pura, nealterata de constrangeri.
   Cred ca m-as pricepe sa te urasc. Sunt razbunatoare si posesiva, asta e combinatie letala. Te-as fac sa ma urasti si tu la randul tau..hmm.. pana la urma si ura e un sentiment. Urandu-ma te-ai fi gandit la mine si iluzia mea te-ar fi facut sa tremuri.. de nervi (e clar) dar oare nu ar fi adus cumva cu fiorul iubirii? Nu si in iubire regasim aceleasi vibratii, aceeasi intensitatea a gandurilor si a dorintelor? Nu amandoua aduc a boli ce nu se pot trata si ne macina sufletele? Nu construim noi scenarii in minte datorita iubirii sau a urii?
    Par aceleasi stari, doar ceea ce le declanseaza difera. Poate pana la urma "ura este doar o dragoste neimpartasita".

   Am incercat sa te iubesc si nu am voie. Am incercat sa te urasc si nu am energia necesara. TE DISPRETUIESC si asta este cel mai vinovat sentiment.