miercuri, 7 octombrie 2015

Povesti cu aroma de cafea





  
   Cand spun "cafea" ma gandesc prima data la Orientul Mijlociu, un taram exotic si plin de mister. Ma gandesc la aventurile Șeherezadei, la apusuri in 100 de nuante sau la oameni ospitalieri care inca mai pastreaza traditiile acestei minunate regiuni.
   Cafeaua a fost mereu acea licoare magica care ne-a ajutat sa ne pastram energia chiar si atunci cand corpul nostru ducea lipsa unui somn adanc. Consider ca in secolul 21 cafeaua a ajuns sa fie singurul lucru 100% sanatos si natural care ne poate ajuta sa facem fata oboselii dar si lipsei de energie si vitalitate.
   Cu boabele mangaiate de soare si prajite de muncitori priceputi in cuptoare uriase, putem regasi cafeaua in orice magazin. Macinata sau intacta, la plic, in automatele de cafea sau in cutii frumos colorate, aroma "licorii magice" ne imbie de fiecare data si ne face sa o recumparam mereu cu acelasi drag.
   Din pacate unii oameni nu stiu ca o cafea gata preparata contine foarte multe chimicale si aleg sa o consume asa - gata facuta. Pericolul din automatele de cafea consta in ultilizarea aromelor artificiale si a colorantilor. Oamenii uita ca cea mai buna cafea este cea facuta acasa, avantajele fiind unele numeroase: stii ca este proaspata si fara E-uri, ii mai poti adauga unele condimente (de exemplu scortisoara, menta sau zaharul vanilat), o poti prepara in cantitate mai mare si o poti consuma oricand doresti. Dintr-un Magazin Online de Cafetiere poti alege o cafetiera profesionala (de exemplu Cafetiera Arzum) cu care sa prepari delicoasa licoare fara nici un fel de efort.

    Povestea mea cu aroma de cafea a inceput pe la varsta de 10 ani cand mai "furam" cate o gura de cafea din cescuta mamei. In liceu am inceput sa consum cafea pentru ca am realizat ca ma ajuta sa imi pastrez concentrarea mai mult timp. Am iesit de foarte multe ori cu prietenii "la o cafea", povestind diferite intamplari si petrecand timp impreuna. Am impartit de multe ori o cescuta din aceasta licoare cu fratele meu. Am baut si savurat cafeaua cu fiecare ocazie, multumindu-i Creatorului pentru o asa "inventie".

    Care este povestea ta cu aroma de cafea?

    Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 1.

miercuri, 30 septembrie 2015

Revin


  Dupa o luuunga perioada de absenta m-am hotarat sa acord din nou atentie blogului si sa ma inscriu si la SuperBlog. Astept sa ma loveasca inspiratia :).

luni, 2 martie 2015

marți, 3 februarie 2015

Incapatanare



   Nu sunt ambitioasa, doar incapatanata intr-un mod grotesc. Am nevoie ca oamenii (unii) sa incerce sa imi demonstreze presupusa incompetenta incompetenta. Nu a mai facut nimeni asta si ma simt cam aiurea.
   Nu reusesc sa ma motivez sau sa ma mobilizez.
   Am ajuns la concluzia ca (poate?) mi-am gresit drumul.
   Din fericire mai am destul timp la dispozitie. Din nefericire sunt vesnic indecisa si schimbatoare.

marți, 20 ianuarie 2015

"Acasa"


 
   Blocata intre patru pereti lila si perdele de fum ce nu dispar niciodata, ma visez deseori calatorind prin orase uitate de lume sau sufocate de agitatia urbana, locuind in apartamente luxoase sau ghetouri infecte. Ma atrag doar extremele si afisez un comportament duplicitar care de cele mai multe ori ma dezgusta.
   Visez sa imi indes intr-o valiza micuta amintiri si lucruri neimportante. Sa plec cat mai departe, cat mai curand. Ma plangeam ca nu am memorie buna dar am ajuns la concluzia ca uitarea este cel mai minunat dar pe care il puteam primi de la Creator. Sub presiunea mortala a timpului, toti uitam si toti suntem uitati.
    Ma intreb daca as putea numi vreodata un alt loc "acasa". Ma intreb dupa cat timp ar incepe sa imi lipseasca peretii lila si perdelele de fum.
    M-am gandit odata ca daca as fi copac mi-as dori sa imi pot taia radacinile.. si am plans.

miercuri, 31 decembrie 2014

Bilantul?

 
   Am vrut sa scriu o lista de "realizari" cand mi-am dat seama ca am facut cam tot ce mi-am propus, dar mi-am dat seama ca pe majoritatea le-am simtit simtit seci si dezamagitoare. Pentru o persoana care primeste tot ceea ce isi doreste sunt cu adevarat idioata (probabil pentru ca nu am stiut niciodata ce sa imi doresc).
   Incep sa cred ca sunt lipsita cu desavarsire de orice urma de talent literar.

luni, 15 decembrie 2014

Ganduri


   Cascada de fum se prelinge relaxat in tot corpul. Inchid ochii si pasesc pe treptele de marmura ale palatului pe care il visez mereu. Nu am reusit niciodata sa inteleg ce si cand am ascuns acolo. Subconstientul meu este nenorocit, incercand sa stapaneasca povara dispretuitoare ale unor amintiri ce au uitat sa moara.
   Spatii albe. Mintea mea este plina de spatii albe.

   Aud zgomotul marii, dar nu ii pot reda culoarea si parfumul cu exactitate.
   Blank.
   Ii amintesc numele, dar nu mai tin minte cum ma alinta sau daca a facut-o vreodata.
   Blank.
   Vad conturul unor umbre ale trecutului manjindu-mi prezentul. Amintiri ce ies din mocirla alba incercand sa imi imbete ratiunea.
   Blank. White. Blank.
   Imbratisarea in ploaie a unui el furios, nehotarat, distrus. Poate o sa imi lipseasca. Ce mi-a spus atunci?
   Blank.
   Prima zi de gradinita. Prima imbratisare. Primul sarut.Prima excursie. Prima mea educatoare. Prima data cand am gatit. Prima data cand am am fumat.
    Blank.
    O serie de amintiri goale si incomplete, incapabile sa imi umple (sau macar aline) fiinta.
   
    Poate ar trebui sa traim in prezent si sa lasam filosofia indragostitilor. Mintea proceseaza oricum. Incepe sa imi fie mila de cei care gandesc.

joi, 4 decembrie 2014


   Am reusit sa sintetizez 32 de pagini scrise in Word intr-o singura intrebare (cliseica, desigur): ce este mai important, sa iubesti sau sa fii iubit, stiind ca prima o exclude automat pe a doua (si invers)?