sâmbătă, 25 octombrie 2014

Dezordine in idei

   Camera mea este la fel ca si mintea: dezordonata. Imi arunc schitele pe jos de cand mi-am dat seama ca propriile ganduri imi murdaresc paginile jurnalului. Nu vreau ca peste 10 ani sa citesc ceea ce am scris si sa imi fie mila de propria persoana.
   Uneori mama gaseste paginile rupte. Uneori plange. Uneori ma imbratiseaza. Uneori imi propune o sedinta de pdihoterapie. Mama e mult prea sensibila. Eu..
   Inca mai sper sa gasesc acea persoana care sa ma poata schimba. Incep sa cred ca am incercat tot ceea ce s-a putut. Sunt patetica si sunt constienta ca respectul fata de propria persoana este foarte scazut.
   Uneori ma bucur ca oamenii nu ma vad asa cum ma vad si eu. Uneori ma gandesc ca acela ar fi momentul cand as ramane cu adevarat singura. Uneori cred ca oamenii sunt mult prea buni cu mine.
   Imi este dor de mare (sau imi este dor de mine cea de atunci, cine poate sti?!). Imi este dor sa stau noaptea pe nisip si sa imi fumez gandurile aparent filosofice. Imi lipseste agitatia valurilor si senzatia ca singuratatea este doar o pauza binemeritata. Mi-e dor sa gandesc ca atunci. De ce m-ai schimbat?..
   Imi este dor sa plang in Bucuresti si oamenii sa nu ma bage deloc in seama. Imi lipsesc imbratisarile ei din Brasov si cea mai buna inghetata din lume. Imi lipseste si seara de joi..
   Am dat mereu vina pe mine ca m-am atasat. Sunt cea care nu te-a putut face sa simti nici macar o urma de interes. Nu am nici macar un fel de scuza. Nu am remuscari. Nu am nimic, nu stiu nimic..

marți, 21 octombrie 2014

La Straja nu exista limite

   Consider ca fiecare dintre noi avem temerile si limitele noastre. Mie imi este frica de inaltimi de cand ma stiu. Simpla schimbare a altitudinii imi da palpitatii si ameteli. 


    "Chestia" din dreapta (plinuta si de un metru 50) sunt eu la varsta de 10 ani, cand tata m-a dus pentru prima data "la munte". Imi amintesc ca m-am lasat convinsa cu greu sa urc dupa ce privisem crestele muntilor atingand norii. Atunci am realizat ca in viata esti nevoit sa treci prin niste experiente aparent neplacute care se pot dovedi in final memorabile. Frumusetea privelistii mi-a taiat respiratia: vedeam orasul in miniatura, raurile imi pareau doar niste firisoare de ata albastra iar cerul era pictat in cea mai frumoasa nuanta de azur. Chiar daca privelistea m-a incantat pana peste masura, de teama de inaltimi nu am reusit niciodata sa scap.


    O vacanta la Straja ar putea inseamna pentru mine o ocazie sa scap de teama pentru inaltimi (si sper sa ma credeti cand spun ca am incercat destule "strategii" pana acum: am zburat cu avionul, m-am catarat pe munte, etc). Atunci cand sunt la inaltime (in sensul propriu al expresiei) ma simt asa cum se simte probabil un peste pe pamant. 
   De ce cred ca un sejur in Straja m-ar putea ajuta? Sunt sigura ca peisajul pitoresc m-ar putea face sa uit de teama mea si ca in Parcul de aventuri Straja as putea sa ma bucur de o noua experienta. Alaturi de o echipa profesionista si de un echipament 100% sigur simt ca imi pot depasi toate limitele.
   Parcul de aventuri este situat foarte aproape de Vila Alpin iar pretul unui bilet este unul foarte mic. Acest gen de activitate promoveaza lucrul in echipa si este o experienta inedita (din cate stiu in Romania sund doar doua parcuri de acest gen).
    Cred ca la Straja distractia este "la inaltime".

   Articol scris pentru SuperBlog 2014. 

duminică, 19 octombrie 2014

Test de sendvis-personalitate


   Iti este foame si vrei sa stii ce sendvis ti se potriveste cel mai bine? Esti curios care este mancarea de care nu te vei plictisi niciodata? Fa urmatorul test si vei afla care este sendvisul potrivit personalitatii tale. De ce sendvisuri? Pentru ca sunt satioase si delicioase, se prepara foarte rapid si sunt si practice.
  Acum ia un pix si o coala de hartie si noteaza litera corespunzatoare fiecarui raspuns ales de tine..

  1. La o petrecere obisnuiesti sa:
 a) fii una din cele mai sociabile persoane si sa conversezi cu toata lumea
 b) mananci (sau sa te gandesti la mancare)
 c) te comporti copilareste
 d) dezbati subiecte politice sau probleme filosofice cu persoanele inteligente

   2. Prietenii tai sunt persoane:
  a) amuzante, distractive, spontane
  b) gurmande, care stiu sa aprecieze lucrurile de calitate
  c) ciudate, inedite
  d) culte, inteligente, rationale

   3. Locul perfect pentru o intalnire cu prietenii este (in viziunea ta):
   a) un club 
   b) un local select
   c) un muzeu abstract
   d) o biblioteca

    4. Activitatea ta preferata este:
   a) sa discuti si sa iesi cu prietenii tai
   b) sa gatesti si (sau) sa mananci
   c) sa desenezi
   d) sa citesti si sa te informezi

    5. Genul tau de filme preferat este:
   a) horror
   b) sf
   c) comedie
   d) drama

   6. Te-ai caracteriza ca fiind o persoana:
   a) care stie sa se distreze, cu multi prieteni si o viata interesanta
   b) copilaroasa, amuzanta, nehtarata
   c) cu o personalitate complexa, neinteleasa de multi
   d) inteligenta, agila

   7. Iti place muzica:
   a) comerciala
   b) punk sau rap
   c) rock
   d) clasica

   8. Iubita/iubitul tau trebuie sa stie neaparat sa:
   a) se distreze
   b) gateasca
   c) se se joace pe calculator
   d) cante la un instrument

   Ce litera au raspunsurile care predomina?

   A. PERSONALITATE SENDVIS-DISTRACTIVA

    Iti place sa te distrezi si sa te bucuri de viata. Ai multi prieteni si adori sa fii in preajma oamenilor. Senvisul care ti se potriveste contine neaparat paine prajita, primul strat crema de branza si apoi bucati de bacon, iar peste ele presarata verdeata si felii de castraveti murati. Este un sendvis delicios pe care il poti imparti cu prietenii tai, este rapid de preparat si iti poate tine de foame atunci cand esti mult prea ocupat sa te distrezi.




     B. PERSONALITATE SENDVIS-GURMANDA

    Adori mancarea si tot ce tine de arta culinara. Experimentezi noi combinatii de fiecare data cand ai ocazia. Esti Fan Branza si adori savoarea mancarii. Sendvisul potrivit personalitatii tale contine neaparat crema de branza, avocado si condimente exotice. Incearca sa mananci si crema de branza amestecata cu bucatele de fructe si intinsa pe o felie de paine, iti va incanta cu siguranta papilele gustative!



   C. PERSONALITATE SENDVIS-COPILAROASA
   
    Iti place sa te joci cu mancarea, iti plac mancarurile clasice si cu un aspect placut. Fie ca sunt bilute din crema de branza cu usturoi sau oua ochiuri in forma de inimioare, mancarea care iti aminteste de copilarie iti place cel mai mult. Sendvisul perfect pentru o fire nostalgica si copilaroasa ca a ta contine cascaval, sunca de pui taiata in forme inedite si un strop de creativitate.




    D. PERSONALITATE SENDVIS-INTELECTUALA

   Gusturile tale sunt mereu rafinate. Adori mancarurile complexe si retetele inedite. Sendvisul potrivit personalitatii tale contine bucati de carne rumenita pe gratar, branzica si paine din faina integrala.



Tu ce sendvis-personalitate ai?
Articol scris pentru SuperBlog 2014. 
Pozele sunt descarcate de pe Tumblr.

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Ganduri banale


    Uneori dorm pana tarziu. De fapt, dorm pana tarziu de cate ori am ocazia. Mereu citesc pana in zori. Ma fascineaza linistea noptii si faptul ca atunci este singurul moment cand singuratatea imi pare benefica.
   Cand imi vine sa ma gandesc la tine sfarsesc prin a ma gandi la motive pentru care nu as vrea sa o mai fac. Uneori le gasesc, dar ele sunt atat de opuse conceptelor mele ca aleg sa le ignor.
   Habar nu am daca ma intelegi (desi cred ca nici nu mai este nevoie de asa ceva). Stiu ca pentru tine am fost o idioata in marea majoritate a timpului..
   Mi-as dori sa ma vad odata prin ochii tai. Sunt foarte curioasa. Te-am oripilat? Te-am enervat? Te-am uluit?.. doar spune-mi..

joi, 16 octombrie 2014

Bunicul si televizoarele


   Imi aduc aminte adesea de bunicul meu, de felul in care vorbea sau de cat de speciala ma facea sa ma simt. Ziua in care mi-a pictat portretul ("Frumoasa perspectiva din viitor" - cum ii placea sa il numeasca) a fost una din cele mai speciale din viata mea.
   Ating adesea tusele de culoare imprimate pe panza si conturez chipul rece si palid al fetei infatisate in tablou: este bruneta, frumoasa si tine o carte in mana. Privirea ei este oarecum stranie si fragilitatea trupului ei ma inspaimanta. Acolo ar fi trebuit sa fiu eu, dar fata straina se incapataneaza sa imi zambeasca stramb din mijlocul unor rame albastre. As vrea sa ma apuc sa retusez tabloul dar stiu ca asta e tot ceea ce mi-a mai ramas de la bunicul meu: o perspectiva a unui viitor confuz si fara el.
   Imi amintesc ca fiecare om din sat purta pentru el un respect aparte. Toti oamenii il salutau si toti cautau sa fie in preajma lui. Era o persoana cu un suflet bun si cu o sensibilitate care imi dadea deseori iluzia ca triumful binelui este inevitabil.
    Imi amintesc ca obisnuia sa priveasca ore intregi meciuri de fotbal si ca am urat acest sport doar pentru ca imi rapea putinul timp pe care il puteam petrece impreuna. Mi-a spus de multe ori ca pe vremea lui televizorul "era un lux" si ca functiona doar cateva ore pe zi. Era foarte mandru ca el si bunica au avut primul televizor din sat si ca in jurul "cutiei fermecate" se adunau zilnic localnicii ca sa priveasca ultimele noutati. Isi amintea de imaginile alb-negru si de calitatea lor proasta, de linistea care se lasa atunci cand erau difuzate emisiunile si de cenzura impusa informatiilor difuzate. Bunicul a prins si "epoca culorilor", cand televizoarele redau doar imagini colorate si de o calitate putin mai buna dar (din pacate) ocupau foarte mult spatiu.
    Imi pare rau ca bunicul nu a apucat sa vada evolutia acestor electronice: de la adevarate cutii care redau sunet si imagini la televizoare cu ecran de cativa mm, capabile sa redea imaginile in milioane de culori si la cea mai buna calitate. Ele pot fi conectate la computere sau chiar la telefoanele inteligente,iar pentru achizitionarea lor exista numeroase oferte cu reduceri mai mult sau mai putin avantajoase.
   Uneori imi imaginez placerea cu care bunicul meu ar privi meciurile in prezent, la o plasma "de ultima generatie".


   Articol scris pentru SuperBlog 2014.

marți, 14 octombrie 2014

Balada fetei care a uitat sa se ingrijeasca



   Ma uit la tine cat esti de frumoasa,
   Dar nu vii niciodata devreme acasa..
   Ma tot intreb: fara atatea trucuri,
   Ti-ai mai permite tu atatea lucruri!?

   De mica erai constienta ca arati bine
   Si parca aveai prea multa incredere in tine,
   Dar cred ca ai uitat de acele momente
   Cand fizicul tau era prea plin de defecte.

   Atunci credeai ca daca ai forme si zambetul fumos
   Ingrijirea corpului este de prisos,
   Baietii se uitai pe strazi insistent la tine
    Dar doar atunci cand erai imbracata bine.

    Stiu ca ai crescut intr-un sat uitat de lume
    Si ca ti-e teama si acum de presupuse glume..
    Tu aveai alergie la apa si sapun
    Si de aproape le urai tuturor "drum bun".

    Poate cu dusurile dese te-ai fi invatat,
    Dar ceara pentru epilare era un chin curat..
    Mergeai cu haine lungi in cluburile tari
    Si ascundeai cu succes firele prea mari.

    Prietenele tale, in fuste si rochite
    Se distrau si nu pareau niciodata triste,
    Iar tu sorbeai din cocktail si le priveai atent
    Cum se destrabalau, dansand indecent.

    Cand ai probat si tu prima data o rochita
    Privind in oglinda ai devenit brusc trista..
    Parul de pe picioare te-a cam deranjat
    Si te-ai hotarat sa incerci ceara pentru epilat.

    Ce chin! Ceara era prea greu de incalzit
    Si pusa pe picioare ea chiar frigea cumplit..
    Dar in acea nebuna zi tu chiar te-ai bucurat:
    Atunci (doar pentru tine) epilatul fusese inventat.

    Cand mi-ai cerut un sfat, prietena mea buna
    Ti-am zis sa-ti iei un IPL sa mearga toate struna,
    Parul de pe corp sa nu te deranjeze
    Si nimic in viata sa nu te mai jeneze.

    Ma bucur ca m-ai ascultat, acum te simti frumoasa,
    Din club parca nu vrei sa mai pleci acasa,
    Baietii te sorb din priviri atent,
    Iar pentru epilare nu mai platesti vreun cent.



Articol scris pentru SuperBlog-proba 4.

duminică, 12 octombrie 2014

O poveste cu si despre Cupidon



 
   Proba 3 pentru SuperBlog 2014 este propusa de COLOP Romania si ma inspira sa scriu o poveste.. sper sa va placa :).

   Inca din cele mai vechi timpuri, Cupidon isi purta rebel tolba cu sageti atarnata pe umarul stang si strabatea intreaga lume scriind povesti de dragoste nemuritoare. Sageta oamenii la intamplare, fascinat de rapiditatea cu care oamenii se indragosteau si isi uitau principiile, fiind capabili de orice in numele iubirii. Pana si el ajunsese sa considere ca dragostea este cel mai nobil sentiment, singura cale spre fericire.
   Cupidon primea foarte rar ordine de la Zeus si se considera cu adevarat liber. Vizita orice colt al lumii si nu conta daca se afla intr-un oras aglomerat sau intr-un sat pustiu, mereu gasea oameni care - in adancul fiintei lor - isi doreau din tot sufletul sa se indragosteasca. Atunci arunca una din sagetile electrizante asupra lor si magia se producea: oamenii se indragosteau iar iubirea era mai presus de ratiune. Uneori se intrista pentru ca oamenii isi frangeau reciproc inimile, dar inca considera ca iubirea adevarata (fie ea chiar si efemera) merita orice sacrificiu.
    Cupidon a fost surprins cand Zeus i-a poruncit sa arunce sagetile dragostei asupra a doua zeitati foarte diferiti: Afrodita (cea mai frumoasa zeita, o faptura celesta inzestrata cu o gingasie care ii uluia pana si pe zei) si hidosul Hefaistos (cel mai priceput fierar din Olimp). Chiar daca nu intelese de ce Zeus ii cere acest lucru a fost nevoit sa o urmareasca pe Afrodita si sa o sageteze fix in inima, dar zeita - dibace, sireata, care nu isi dorea sa se indragosteasca de un zeu atat de diferit si hidos ca Hefaistos - si-a smuls sageata din inima si a rupt vraja lui Cupidon.
    Uluit, zeul dragostei a alergat la Hefaistos (care era indragostit nebuneste de Afrodita). Fierarul i-a confectionat o "arma" a dragostei care o putea "rapune" chiar si pe zeita frumusetii: o stampila aurie, micuta, incarcata cu magia si puritatea dragostei. Cupidon a luat stampila si a plecat indata in gradinile Olimpului si cand a gasit-o pe Afrodita s-a apropiat de ea si i-a imprimat cu micuta stampila cuvantul "IUBIRE" pe mana. Zeita a simtit cum caldura si magia iubirii o inunda si de indata a vazut in Hefaistos tot ceea ce cautase o viata intreaga: un barbat cu un suflet bun, capabil sa o iubeasca si sa o respecte o eternitate.
    Lui Cupidon i-a placut atat de mult stampila ca a pastrat-o, renuntand la greoaia tolba de sageti. Hefaistos i-a fost atat de recunoscator lui Cupidon ca i-a faurit mai multe stampile menite sa il ajute sa imprastie prin lume magia dragostei: "IUBIRE", "DARUIRE", "DRAGOSTE", "INTELEGERE" si "INCREDERE". Acum Cupidon era capabil si sa imbunatateasca povestile de dragoste ale oamenilor, sa faca ca iubirea sa fie cu adevarat nemuritoare. Hefaistos a gasit faurirea stampilelor mult mai interesanta decat cea a armelor si a infiintat propria firma numita COLOP, zeii laundandu-i inventia si dorind fiecare cateva stampile personalizate capabile sa faca lucruri magice.
   
     Si toti au trait fericiti si pentru todeauna..

vineri, 10 octombrie 2014

Pentru Carla


   Cand eram copil obisnuiam sa cred ca in fiecare din noi se afla un mic Univers. In mod ciudat, Universul meu se rasfrangea si in exterior. Credeam ca intreaga lume a fost creata pentru mine.. toate astea inainte sa o cunosc pe ea.
   Cred ca toti suntem meniti sa cunoastem o persoana care sa ne transforme toate convengerile in intrebari, toata siguranta in nesiguranta, sa produca in noi schimbarea si sa ne lumineze intreaga fiinta. Pentru mine acea persoana a fost Carla. Nu prea vorbesc despre ea, dar o visez deseori. Nu i-am uitat niciodata zambetul (imaginea lui ma rascoleste uneori). Inainte sa dorm (cand nu ma gandesc la un oarecare "el") repet in minte citatele si sfaturile pe care obisnuia sa mi le spuna. Incerc sa mi-o imaginez acum - matura, fericita, cu o familie frumoasa - dar mintea mea nu este destul de inteligenta sa proiecteze o astfel de imagine. 
   Am petrecut impreuna o vara si cred ca a fost singura perioada din viata mea cand am fost fericita atat de mult timp. Obisnuiam sa stam noaptea pe acoperisul unui bloc din centrul orasului, sa bem vodka ieftina si sa fumam tigari mentolate. M-a invatat atunci ca imi este frica de inaltime doar cand haul este luminat de soare.. m-a invatat sa imi ascult mereu instinctul si sa plec atunci cand simt.. m-a invatat ca viata este mult prea scurta pentru regrete si sperante iluzorii.. m-a invatat ca toti oamenii merita o a doua sansa si ca oricine se poate schimba cu putin ajutor.. m-a invatat ca iubirea exista pretutindeni, intr-o multitudine de forme si feluri.. m-a invatat ca Universul este pentru oricine si toti oamenii merita sa traiasca asa cum isi doresc.. m-a invatat ca viata este singura noastra sansa pentru fericire.. m-a invatat sa regasesc bucurie si speranta acolo unde vedeam doar intuneric si moarte. 
   Cred ca s-ar supara pe mine daca ar vedea cum i-am "uitat" principiile si am trait in stilul meu caracteristic. 
   Ii multumesc pentru ca a avut atata rabdare cu mine in 3 luni cat nu ar avea altii in 100 de ani si pentru ca m-a format ca om, pentru toate amintirile frumoase, sfaturile si pentru cea mai minunata vara din viata mea.

   Oriunde ai fi, iti urez la multi ani si sper din tot sufletul sa fii fericita. Mi-am respectat promisiunea si nu te-am cautat, stiu ca nu o sa citesti randurile acestea haotice dar sper (hilar!) sa iti mai amintesti de mine. 
   Te iubesc!